Dacă la auzul sintagmei „polyrhythm addicts“ mulţi se vor gândi la „ritmul polifonic“ al sunetelor telefoanelor mobile sau, cei cu mai multă absorbţie a limbii universale, chiar la „dependenţă“, Polyrhythm Addicts este numele unei trupe născute în leagănul culturii Hiphop din New York. Dar să nu credeţi că-i o trupă oarecare... Fiind stabilite aspectele primare ale compoziţiei numelui, putem desluşi următoarea enigmă în dezvăluirea identităţii acestui grup. Din nou, dacă la o simplă privire a ilustraţiei de pe copertă vă gândiţi la o combinaţie dintre Fugees ajunşi la vârful carierei şi The Funky Four + 1 prezenţi cu un album pe piaţă, atingeţi direct punctul fierbinte al descrierii. Prin 1999, geniul creator al lui Vincent Williams – alias DJ Spinna – nu se mai putea exprima solitar şi hotărăşte să pună bazele primului său proiect de trupă underground împreună cu MC-ii Apani B. Fly, Mr. Complex şi Shabaam Sahdeeq. Cele 10 track-uri ale „bombei“ EP-ului Rhyme Related şi single-ul de promovare Not Your Ordinary (– iniţial, piesa era semnată Mr. Complex, dar suna atât de „fresh“ încât o colaborare era de neconceput) îi propulsează la un înalt rang în acea perioadă. Mixtura beat-urilor old-school ale lui Spinna şi inovaţiile individuale ale celor trei MC-i sunt mai mult decât evidente, lucru semnalat chiar de ei – "These are not your ordinary three emcees". Afinitatea muzicală a trupei pentru colaborările cu Pharoahe Monch se întrezăreste de pe-acum, artistul fiind prezent pe ambele materiale. Labelul Nervous Records eşuează în a-i convinge pe membri în ideea unei promovări agresive, aşa că Polyrhythm Addicts cad în extrema trupelor care după un album se evaporă. Aparent! După opt ani însă, timp în care grupul s-a şters din mintea multora, LP-ul Break Glass... – scos de această dată sub egida celor de la Babygrande Records – reuşeste să încânte din nou urechile „evoluaţilor“, dar îi poate gâdila şi pe cei străini colaborării celor patru. Totuşi, o mică schimbare apare în componeţa trupei. Apani B. Fly Emcee (cu apariţiile sale pe Infectious de la Jigmastas – un alt „cărbune transformat în aur“ de către Spinna – Internal Affairs al lui Pharoahe Monch sau pe Traffic-ul lui MF Doom) se vede înlocuită cu remarcabila Tiye Phoenix. Artista de la Rawkus Records se impune ca o amazoană în cadrul trupei dar, deşi m-as fi aşteptat sa participe şi la producţie, câstigatoarea festivalului Meet the Producers Beat Battle Invitational din 2006 îl lasă pe Spinna să ducă „greul“. Motivele pentru care Apani nu mai face parte din revoluţia „poliritmaţilor“ din 2007 sunt necunoscute, dar şi lipsite de importanţăa având în vedere ceea ce urmează.
Un volum decent, lumina Soarelui ce se joaca printre jaluzele, un pahar de lapte şi audiţia CD-ului poate sa înceapă. Un intro rămâne tot un intro. Cum se cuvine în lumea civilizată, Tiye Phoenix face onorurile, întroducându-l pe Spinna pe fundalul unor linii clasice de bass şi tobe, pentru ca apoi să părăsească scena printr-un fade-out care mă face să reflectez asupra spuselor sale – o fi oare „complex context“? Nu trec 5 secunde şi primesc răspunsul, Smash fiind o lovitură de graţie prin care declaraţia de principii a celor de la Polyrhythm Addicts prinde viaţă. Prin "Real recognise real/ You know the deal", Mr. Complex ne asigură de venirea unor noi „şerifi în oraş“. "You know it's funky, funky, funky 'cause you heard it from Tiye Phe'/ The jam that y'all lovin' don't be gettin' no airplay" – primul vers al femeii-MC, adaptat după „iubăreţul“ LL Cool J şi a sa No Airplay (Mr. Smith 1996) – reprezintă un semn al stimei pentru veteranii în materie de Hip-Hop de care trupa va da dovadă. Tobele dramatice amintesc de marşul unei fanfare, alimentate fiind din plin de rimele şi tehnica piperată de grandomanie, ego-rap şi o alternanţă întrebare-răspuns, destul de sâcâitoare. Totuşi invocaţia lor mă duce involuntar cu gândul la o prestaţie a lui Don Baxter în care puştii din public erau întrebaţi de „gangster“: „Cine vă pune să vă...?“, iar răspunsul era de la sine înţeles. Continuăm în forţă – energia din Kerosene se simte încă de pe primul scratch al lui DJ Spinna (manevra rar întalnită de-a lungul materialului) cu sample din vocea regretatului Ol' Dirty Bastard. "It's the return of the super-group/ Reminiscence of the Cold Crush/ Not many out there can fuck with the four of us [...] I'm diagnosed positive, I'm lirically sick – 6, slick/ Paragraphs boom like Apolodor/ Murder every burried cats/ Why – cause their style is soft" şi atmosfera ia foc, MC-ii completâdu-se liric într-un rap crud care curge pe unele dintre cele mai dure tobe concepute vreodată de DJ-ul din Brooklyn. Absenţa lui Apani B. e total eclipsată de vulcanul interior al acestei producătoare, cântăreţe (– Tiye Phoenix, care-şi realizează debutul cu ajutorul celor de la Reflection Eternal) şi pianiste în grupul instrumental Soulful Symphony. La un moment dat, realizez satira făcuta de Mr. Complex: "We were compared to the Fugees, but all of us can rhyme/ It's time I murder shit and have a marvellous time". Melodia adună toate elementele de care hip-hop-ul duce lipsă în 2007: un flux verbal caracterizat prin dexteritate, o producţie fără inovaţii ieftine şi subiecte care nu abordează veşnica apocalipsă muzicală cu care ne confruntăm de câţiva ani încoace. Shabaam Shadeeq, prin talentul narativ de care dă dovadă, explică felul în care ar trebui să ne bucure simplitatea complexă a vieţii: "Every day is a birthday cause we're all alive/ Get rich or live doin' it/ That's why we try/ In the best situations to get by/ Cause I don't wanna die in these streets over a beef/ I just wanna be with hot chicks and fat beats", făcând totodată trimiteri la exponenţi gen 50 Cent şi ecuatia lor din care moartea nu se reduce.
Urma mix-tape-urilor în genul Fuelled for the Future (2003) apare evidentă pe mostra vocală aleasă pentru debutul piesei Reachin'. Vocea inconfundabilă a lui Pharoahe Monch îşi semnalează prezenţa menţinând constantă energia, dar într-o manieră mai agresivă decât o făcea pe Take Me Home de pe Rhyme Related-ul din 1999.„Faraonul“ îndeamnă din nou la ridicatul mâinilor, lucru pe care îl fac şi eu, încercând o transpunere psihică într-un concert live în care cei cinci ar „rupe scena“. „Înţeleptul străzii“, Shabaam, îşi narează experienţele personale datorate timpului petrecut în spatele gratiilor, dezamăgirea relaţiilor interumane şi luciferii din interiorul fiecaruia pe Ugly World. Locul dinamismului iniţial e luat încet de melancolia alimentată de chitara electrică de pe fundal. Deşi track-ul ilustrează o lume bacoviană, vocea surprinzător de caldă şi flow-ul lui Tiye Phoenix ("You'd like to take my kindness as a weekness/ Try to take my vagina as a wetness/ You should take it from my rhymmin' – I'm a genius/ And just 'cause ya' rappin' on Adidas/ I should not be confined because you're being lied by you're penis") nu mă fac decât să-i prevestesc acestei Maestre de ceremonii, dacă nu o coroană, măcar o diademă pe cap.
Înregistrat în întregime în studioul Thingamajig Lab din Brooklyn (New York, SUA), materialul de faţă pătrunde în ambianţa stilului veteran, aducându-l din meandrele anilor '90 pe incomparabilul Large Professor. The Purist se dezvăluie ca fiind alegerea perfectă pentru nostalgicii care ştiu aprecia un flux şi un instrumental hipnotic care te fac să simţi „funk“-ul prin toţi porii. Cei trei MC-i reamintesc despre efortul sisific al unora în a imita puriştii în materie de Hiphop, însă fără sorţi de izbândă. Înşiruirea unor titluri (LP + single-uri) ale Epocii de Aur a hip-hop-ului semnate A Tribe Called Quest, Main Source, Brand Nubian, Organized Konfusion, EPMD, Grand Puba, Slick Rick, Bizz Markie, KRS-One & Marley Marl, Public Enemy, Paul Wall, Queen Latifah şi, nu în ultimul rând, "Run DMC's ridding the Caddy's/ The first record I brought – King of Rock – was my joit/ I say this only to say: I don't get that feeling from a lot of artists today" glorifică anii '80-'90. Nici Polyrhythm Addicts nu este o trupa înfiinţată „ieri, în scara blocului“ – DJ Spinna a produs pentru Mr. Complex, dar şi pentru clasicul 5 Star Generals al lui Shabaam Sahdeeq încă din 1995, iar Tiye a început să „reprezinte scena“ prin mix-tape-ul Black Athena. Finalul piesei e întregit de prezenţa caracterizată prin chill-ul specific apariţiilor semnate Extra P: "I'm runnin' like a hundred yard race for the touch-down/ Spinna gets back to the ruff sound/ They see my clench now/ I have them duck down". Tiye Phoenix (nume ce provine din asocierea numelui bunicii faraonului Tutankhamon – Tye – şi a păsării care se reinventează constant – Phoenix) dă dovadă de un erotism vocal aparte, astfel încât iubirea îşi face încet loc pe Break Glass... Jocul chitarii-bass, uşurinţa cu care aceasta piesî s-ar putea cânta live şi subiectul abordat, mă duc cu gândul la piesele pe care foştii îndrăgostiţi şi le dedică la posturile radio. Audiţia începe să devină relaxantă. Fără să se departeze de ideea iubirii, Goin Down continuă motivul dragostei, dar de aceasta dată, a celei împărtăşite. Piesa invocă versuri-simbol semnate LL Cool J, Foxy Brown, ATCQ, Tone Loc, Jay-Z, The Notorious B.I.G., Sir Mix-A-Lot sau Flip Mode Squad, iar producatorul ne transpune în vraja nopţilor cu lumânări aprinse şi căldură interioară. "Tiye-Phoenix Applebum, you gotta put me on" ne sugereaza ca Gaze Scarlett (alter ego-ul ei pe refrene) posedă un posterior pe măsura tehnicii sale vocale. Evoluţia, schimbarea şi reinventarea prin care a trecut trupa în ultimii ani se reunesc pe Revamp sub forma unei melodii pline de feeling. Audiţia LP-ului a luat o întorsatură sentimentală spre deosebire de energia agresivă cu care a debutat. De această dată, Polyrhythm Addicts ne invită în lumea lor interioară, Thoughts of You fiind un regret al comportamentului deviat faţă de o persoană iubită. Dacă abilitatea lui Spinna la pupitru rămâne diafană pe We Kno, conexiunea prin frecvenţele FM cu Planet Asia stabilesc o oarecare normalitate în aglomeraţia de tobe prezente. Pe lângă prestaţia de 10 puncte a „originalei Pocahontas“ – "One chance to bless/ No time to rest/ Poly, we got next/ We're irreplaceble – to the left, to the left/ These flows are all relative/ Folks are all gelosy" şi a invitatului de pe Coasta de vest – "Precise like a needle shot/ Think twice, think not/ You're fuckin with the cream of the crop/ Straight out the jewellery box/ Hip-hop – I'm simply the boss/ On that next shit/ 20th Century Fox/ West, west – you talk shit/ Get ya next slick/", restul par nişte eunuci.
Sahdeeq declara în nenumărate interviuri că Polyrhythm Addicts duc o luptă pentru „salvarea hip-hop-ului“, iar tot ceea ce trebuie făcut în acestă direcţie ar fi să spargi fereastra de siguranţă şi să dai drumul la creaţia celor patru demiurgi. Probabil de aici s-au inspirat dând titlul materialului (Break Glass... – rom. Sparge fereastra). Cum „gheaţa“ a fost anterior spartă de „zei“, geamul a rămas singura opţiune... Problema pe care şi-o pune majoritatea apare şi pe refrenul celui de-al 14-lea track: muzica nu va seca niciodată, atunci ce împiedică în a face un Hiphop de calitate? Lirica lui Phonte (Little Brother) rezolvă dilema – "It's off the wall, don't lost the call/ I do it for me, to give it to y'all/ And if anybody's about to feel that shit, man/ We don't make music 'cause we live that shit"! Fundalul e asigurat de instrumentalul clasic care îmbracă fluxul verbal al celor patru MC-i. Nu mă zgârie nici macar un sunet din tot ceea ce aud. Spinna revine cu bass-ul său cunoscut, mereu proaspat. Fiecare dintre cele patru puncte cardinale freamătă de magia cvartetului care se asociază cu ele pe Four Corner. Prolificul îmbinator de beat-uri îşi dovedeşte încă o dată calităţile pe ultima piesă a albumului. El nu este singurul care excelează, iar Shabaam si Complex deşi o „dau greu“, tot Tiye ("Hey, yo – Tiye Phoenix, no other/ Ladies are cold crushers/ I'm reminscence of the Mecca and the Soul Brothers") aduce prospeţimea, sexualitatea moderat agresivă a limbajului şi mostra muzicală ce invocă în continuare feminitatatea. Albumul se încheie ciclic cu un skit care prezintă momentul în care exponenţii sexului tare o descoperă pe cea din urmă. Dacă scopul lui Mr. Complex, DJ Spinna şi Shabaam Sahdeeq era de a caută o femeie-MC care să-i completeze, ei bine şi-au găsit una care să-i eclipseze. Observ că volumul meu e sărit de jumatate, paharul cu lapte e tot atât de plin şi Soarele parcă nu vrea să apună...
Break Glass... constituie dovada evoluţiei trupei Polyrhythm Addicts din bine în aproape clasic. Întoarcerea muzicală la versul şi instrumentalul provenite din adâncul sufletului nu are cum da greş, mai ales în şovăielnicul an 2007. Nu sunt adepta Hiphop-ului mort şi nu poate decât să mă bucure audiţia – deşi mai rară ca deobicei – a unui album care-mi livrează ceea ce muzical îmi lipseşte. Cu toate că în ultimii ani DJ Spinna „s-a jucat“ cu muzica electronică, beat-ul crud, focalizarea pe clasicul boom-bap şi cei trei MC-ii de prima clasă sunt garanţii unui album hip-hop pur şi simplu pur. Ceea ce nu a fost spus, rămane de ascultat...
Alegerea recenzentului:
The Purist
Thoughts of You
