Se-ntampla undeva pe la-nceputul verii lui '97, iar eu ma aflam in asteptarea ultimelor zile de scoala din clasa a VI-a. Muzica rap romaneasca isi facuse pentru mine aparitia cu un an inainte, prin intermediul greilor din Pantelimon, Garii de Nord si mai apoi Colentinei. Nu stiam insa ca si in Bihor exista cineva care sa scoata, la randul sau, materiale de asemenea natura. Aveam sa aflu abia in primele zile de vacanta, cand primeam o caseta de la un coleg (ce serveste acum munci zilnice in folosul comunitatii prin Italia sau Spania) cu scopul de a ma amuza din pricina abordarii unui limbaj extrem de colorat si "taranesc". Ca aspect, nimic spectaculos: o caseta BASF fara carcasa cu inscriptia... Cizmaru? Circaru? Ciurdaru? Ba nu, Ciuraru si Ce primejdie.
Se zicea pe-atunci ca tipul de pe caseta in cauza ar fi fost plecat prin strainatati - mai exact Germania - pentru a-si gasi un rost in viata, alaturi de mama sa. Totodata ca ar fi scos, prin '95-'96, primele piese si albume rap din tara cot-la-cot cu rapperii mentionati anterior din motive ce tin de satisfactia proprie si afectiunea pentru aceasta muzica. Toate acestea odata venit vara in vacanta la bunici in satul Astileu din judetul Bihor. Probabil de-aici si asocierea numelui Ciuraru. Insa eforturile mele de a-l vedea intrat in discografia muzicii rap nationale s-au dovedit in cele din urma a fi in zadar. Nu datorita faptului ca tot ce a scos in materie de rap nu a avut neaparat un scop comercial si nici pentru ca se mandreste ca fiind singurul rapper roman cu un dublu album rap in toata istoria acestui gen in Romania. Ci mai degraba pentru ca nu face o diferenta clara intre notiunea de mixtape si cea de album/LP. Adica sa livrezi rime peste ritmuri nemodificate de la trupe straine s-a mai vazut in Romania, dar sa umpli casete intregi cu negative peste care sa livrezi linii partial sau total traduse si sa le denumesti albume nu-mi inspira tocmai originalitate: "Cause if you don't know, now you know/ Daca n-ai stiut, amu stii" (Notorious B.I.G.), "Only God Can Judge Me/ Numa' Dumnezo ma poate judeca" (2pac), "Today I didn't even have to use my A.K., I got to say it was a good day/ In zaua asta nici n-o trebuit sa-m' folosesc nouaru', vai ce ziua faina-n viata de la... Ciuraru! (Ice Cube)", "Just Don't Give a Fuck/ Nu dau un futai" (Eminem) etc.
Ca productie, nici albumul de fatza nu prezinta inovatii prea mari. Daca in anii '90, artistul obisnuia sa-si traga strofele in studiouri improvizate din Stuttgart, Germania, pe instrumentale integrale (Onyx, Cypress Hill, MC Serch, Luniz, Main Source, Kurious, Redman etc.) din colectia lui DJ Hillmatic si cu lista invitatilor rezumata la persoana unui MC numit Sommerzeit, iata ca azi cadrul se muta la Oradea. Mai precis "intr-un studio amenajat dintr-un WC de serviciu", dupa cum ne informeaza un ziar local. Hillmatic urmeaza a fi inlocuit de Al X - "super-realizatorul" emisiunilor hip-hop in FM, fost membru al trupei dance A-bis cu videoclip in zilele de vara pe postul local de televiziune. Munca acestuia va fi sa puna cap la cap sample-uri in engleza si sa recompuna bucati de piese din diverse negative - asa cum evidentiaza si coperta, ca mai apoi sa trimita intregul material altor ingineri de sunet pentru o mai buna masterizare. Un lucru imbucurator e totusi prezenta efectiva a scratch-urilor wav, aplicate, ale lui DJ Hillmatic pe #1, VESTit, Nu dau un futai si 6 milioane. In ce priveste invitatii, ei s-au mai inmultit ce-i drept. Avem astfel parte, pe langa prezenta celor doi nemti, de cea a localnicilor de la O.C.R. si Bruiaj Mintal, dar si de a neobositului bucurestean Brugner. In ciuda faptului ca unii din ei abordeaza un stil asemanator celui parazit, subiectul din sarabanda #1 cu referire la CNA e de-a dreptul inutil, daca stam sa ne gandim ca institutia in cauza nu sta sa digere toate "defecarile de sub piata": "Cine-i mult mai underground ca beciurile domnesti/ Si daca crezi altceva, atuncea crezi in povesti/ D-aia isi permite sa recite ce vrea/ Fara-a purta frica celor de la CNA". Tot aici descoperim si faptul ca Al X intervine vocal. Cred totusi ca ar fi trebuit sa bea mai multe oua decat incap in toate cofrajele de pe peretii incaperii "veceului", pentru ca mai toate insert-urile sale duc cu gandul la verbul "a iubi" si suna prea a muzica usoara. In ciuda acestui fapt, nu reiese decat contrastul dintre refrenele cu apucaturi pocaiesti ale producatorului/cantaretului si strofele de inspiratie demonica ale mesterului Ciurar.
Subiectele tratate se restrang la un numar relativ limitat. Ajungem sa beneficiem astfel de prezenta "nurilor" pe 4 piese cu caracter mai mult sau mai putin misogin. Starea de plictis si dispret fata de femei in general intervine pe Cum drac ma poti iubi, unde ne sunt evidentiate de fapt relatiile de cuplu ale altei persoane si natura de "sa ma schimb sau nu" a acesteia. Pe Scroafe se trece la un dialog cu astfel de "aparate de marcat" observand totodata si caracterul aparatului liric: "Avand familie credeai ca m-am schimbat cumva/ Stii tu, lupu-si schimba paru' da' naravu' ba/ Is tot acelasi curvar ce nu umbla cu camuflaje/ Dependent de nicotina, alcool si tatuaje". Lauda pentru "ajustatul femelelor" de toate varstele, inclusiv a celor sub 18 ani, ne duce pe Le fac sa planga cu gandul ca ar putea fi unul din motivele pentru care am asteptat aiurea vreo 7 ani sa scoata acest material: "Is mandru de un lucru, ca poate fi spus/ C-am avut numa' femei de la nota 9-n sus/ Toate varstele: intre 15 si 30 de ani/ Frate, de la scolarite, la sotii de marlani [...] Robi, Robi, kiss the girls and make them cry!". Dar nu se stie cine pe cine face sa fie rob: femeile pe Robi sau Robi pe femei. Cert e ca aici avem doar un artist care considera femeile niste... muste: "Ma-ntreb daca-s oare obsedat sexual/ Gandesc cu pula d-am ajuns in asemenea hal" sau "In timp am devenit rece si indiferent/ Paranoic, suspicios, exagerat de exigent/ Parca-n piept, in loc de inima, imi bate o stanca/ Parca si p-alea inocente le fac sa planga". Se ajunge intr-o situatie de bruiaj mintal sau chiar psihopatie, demna de minim o sedinta psihiatrica deoarece seria se incheie cu o lectie de Anatomie cu Rece si Ciurar ajunsi la stadiul de profesori eminenti.
Al doilea subiect abordat, din punct de vedere taxonomic, e statutul MC-ului din Romania, urmat de refuzul unor dispozitii, desi in trecut artistul a beneficiat de ele. Un bun exemplu aici ar fi istorioara din VESTit si treburile din Nu dau un futai. In ciuda subiectelor abordate, tehnica si fluxul verbal ciuraresti nu duc lipsa de credit in 2007, deoarece se observa totusi experienta acumulata a celor 10-12 ani scursi de la aparitie. Avem parte de situatii de auto-preamarire respectiv denigrare atat a debutantilor cat si a veteranilor pe A sasea prima piesa, #1, Scoala veche, Dureri, Daca nime nu ti-o zis si 6 milioane: "Plus hai sa-ti traduc ceva ca din dictionar, MC pe romaneste-nseamna Mester Ciurar". Dar nu releva decat faptul ca se auto-invita in oala celor care se auto-proclama (precum KRS-1 sau Nelly) numarul 1, cand pur si simplu el e inca unul. Imi vin in minte tot felul de citate precum cel al lui Vexx: "Prea multi cu numarul 1, nu mai puteti sa faceti fatza/ Eu ma proclam cifra 1". V-am bagat sau nu si eu in ceatza? Pana acum traiam cu impresia ca piesa Razboi de pe materialul din 1999 constituie doar un motiv de a primi atentie din partea restului tarii. Se observa totusi ca urma de pe cap a bocancului R.A.C.L.A. sau, mai precis, a lui Rimaru nu i s-a sters in cei 7 ani de pauza. In mod cert aplica acel concept de "beef" pe care-l adopta de la starurile "dirty south" al caror fan este: "Altii-n timpu' liber mai fac si-o manea/ Au istorie-n spate, da'si baga pula-n ea" sau "Las pe altii sa pozeze cu DEX-u' pe coperta/ Io merg pe drumu' meu si stiu o treaba certa". Ii laudam anterior tehnica si fluxul verbal, ca sa constat ulterior ca si el ar fi trebuit sa pozeze cu un DOOM datorita afluentei evidente de anacoluturi, pleonasme, greseli lexicale si de pronuntie: "Inapoi la cererea jocului/ Ca *restul*, de 10 ani *stau* locului/ Ne fac sa cascam plictisiti si satui/ De *rutina lor monotona*, asta s-o spui", "Fara clip sau *promotie* is pasta tat cunoscut/ Mentalitatea face diferenta-n jocu' asta futut" etc.
In mod cert se face confuzie intre graiul ardelenesc subordonat dialectului si erorile evidentiate mai sus. Ca tot am amintit de cei 2 membri ai vechiului RAN-S, Brugner realizeaza in mod inconstient legatura ca de obicei intre parti, cu-atat mai mult cu cat exista referiri directe la capitala: "Daca nu esti din Ardeal, frate, nu dau un futai/ Si de-aia nu-ntelegi o boaba, nu dau un futai" sau "Nu-i d-ajuns ca se muta toti la Bucuresti/ Mai preiau si dialectu' cand exprima povesti". Acest fapt e evidentiat pe Concluzia, cand producatorul ii ofera fecaloidului hartia, ca suport pe care sa se potriveasca inainte de a face cunostinta cu "veceul de servici", pana ce Bek sa vina sa traga apa ca pe Industria subterana. E usor sa se vorbeasca acum de alti romani care pleaca peste hotare cand in urma cu vreo 10 ani, satui fiind de atata capitalism, nu stiau cum sa revina in tara.
Pantru oras putea puncta ca piesa favorita daca evidentia mai mult situatia orasului de granita. Dar abordarea exagerata a unui iz "west coast" si faptul ca acum domiciului stabil al povestitorului e in Alesd si nu in Oradea sau Stuttgart, mentin piesa la acelasi nivel ca precedentele.
Trebuie subliniat faptul ca pe materialele anterioare s-a facut, in cea mai mare parte, uz de instrumentale integrale, iar pe Scoala veche doar de anumite "elemente" - dupa cum ne informeaza coperta executata de o activista pop-rock-punk-techno. Probabil pe urmatorul se vor folosi, in sfarsit, unele noi din repertoriul propriu. Timpul zboara insa, iar rapper-ul asteapta sa vada imbunatatiri, desigur si din partea sa. Pana atunci, se poate spune ca ramane acelasi "wasted talent" - ca sa folosesc o comparatie din domeniul gangsterilor filmului A Bronx Tale.
Cu riscul de a isca si eu repetitii la final, exista niste mentiuni referitoare la titlul tumultului de 17 track-uri: nu te folosesti de esenta conceptului oldschool doar ca sa-l denumesti "scoala veche", nu prezinti dispret fata de alti artisti contemporani cu tine, ajunsi in timp veterani, doar ca sa-l denumesti "scoala veche", nu-ti insiri frustrarile in niste istorisiri "dirty south" trase pe banda in cateva luni (vreo 9, nu 12!) doar ca sa-l denumesti "scoala veche", nu jelesti utopic dupa comportamente si exemple pozitive cand realmente sudui mereu si sustii ca n-ai credinta-n Dumnezeu doar ca sa-l denumesti "scoala veche". Si nu in ultimul rand, nu te dai "narator al realitatii obiective de strada" pentru un municipiu, judet sau chiar regiune a tarii cand tu traiesti intr-un orasel doar ca sa-l denumesti "scoala veche". Ja, das Sein ist ewig - aus dem Goethe Gedichte.
Alegerea recenzentului:
Outro
