Imperiul Def Jam Records reprezintă un simbol al succesului, lansând de-a lungul timpului o serie impresionantă de artişti cu priză la public. Mai mult, acest lăcaş al „greilor“ în materie de hip-hop s-a evidenţiat prin nume care motivează sufletele fanilor indiferent de vărstă sau apartenenţă socială. Au trecut peste 20 de ani de la înfiinţare, lumea a uitat de LL Cool J şi al său „I Need a Beat“, de Public Enemy sau de Russell Simmons. În 2004, „the jigga-man“ preia conducerea prin majoritate de voturi (asta după îmbinarea în 1997 cu Roc-A-Fella Records). Paradoxal, odată cu alăturarea unor asemenea branduri, se instaurează declinul (în ochii multora). Noul „CEO“ (cum le place americanilor să-şi numească directorii executivi) pare a investi mai degrabă în el însuşi şi în Rihanna, fapt ce-a provocat amar mai vechilor fani. Nu din întâmplare am adus vorba despre Jay-Z, refrenul din „Lost Ones“ (de pe Kingdome Come-ul din 2006) însemnând prima apariţie a lui Chrisette Michele pe un track. Nu încercaţi să vă aduceţi aminte de vreun fund sau de-o pereche de sâni afişaţi în clip deoarece timbrul vocal deosebit, atitudinea şi talentul vor vorbi în locul lor. Dacă la prima audiţie am asemănat-o instinctiv cu Erykah Badu, la a doua (culmea, pe „Can't Forget About You“ de pe controversatul Hip Hop Is Dead al lui Nas) mi-a părut a fi mai mult o voce blues. Şi am avut dreptate. Născută în Long Island (insuliţa de lângă New York care i-a dăruit lumii pe Rakim, Flavor Flav, De La Soul sau Aesop Rock), reuşeşte de mică să cocheteze cu pianul, dovedindu-se un soi de „copil-minune“. „Eram o puştoaică din generaţia Hiphop, fără MTV, dar cu freestyle-uri şi rap“, spune tânăra de 23 ani într-un interviu acordat revistei VIBE. LA Reid, şeful de la Island DJ râmâne impresionat de vocea sa caldă şi o introduce compozitorului/producătorului Babyface. De aici începe toată povestea. Înregistrează şi compune pentru prima dată chiar în studioul acestuia, strânge destul material şi, iată, azi putem asculta I Am – debutul acestei „steluţe“.

Vă previn de pe-acum că voi dezbate un album care captează din prima. Ella Fitzgerald, Billie Holiday, Natalie Cole, India Arie, Alicia Keys, Jill Scott (poate chiar şi Beyoncé) reprezină inspiraţiile clare ale debutului de faţă. Michele, o fană a gospelului şi a muzicii clasice (sample-urile din muzica sa lipsesc cu desăvârşire), implantează în suflet pasiunea pentru jaz abia în adolescenţa târzie. I Am devine astfel o declaraţie deschisă către fiecare persoană dornică de a se regăsi şi a se cunoaşte. Relatările principale acoperă aspectele iubirii, familiei, feminismului, dar şi ale sexului. Se începe „chill“ cu „Like a Dream“, mărturie a râvnei la bărbatul visurilor, aceeaşi râvnă care îi măcina sufletul, împingând-o în lumea industriei muzicale. Instrumentaţia impecabilă a fiecărui act poartă amprenta unor producători însemnaţi: will.i.am, John Legend, Salaam Remi şi Babyface. Acesta din urmă devine inspiraţie chiar pentru „Your Joy“, în care se vorbeşte despre iubirea şi recunoştinţa copiilor faţă de părinţi: „No one loves me just like you do/ No one knows me just like you do/ No one can compare to the way my eyes fit in yours/ You will always be my father, and I'll always be your joy“. Rolul jucat de familie (tatăl său era diacon, iar soţia acestuia a copilărit cu mama lui Nas – asta ca dovadă a ironiei vieţii) şi educaţia predominant creştină pe care a dobândit-o au influenţat şi atitudinea sa muzicală. Primul sfert al produsului îmi prezintă o persoană calmă, dar profundă, un adevărat simbol soul. Dar de la „Good Girl“ încoace, „angelica“ noastră cântăreaţă îşi dezvăluie latura feminină, pe un fundal acompaniat de un bass şi o percuţie de excepţie. Cum ar zice şmecherii de la colţuri, „frate, piesa asta rupe!“. În ciuda faptului că Def Jam este un label specializat în primul rând pe rap, aici ne confruntâm cu o îmbinare perfectă a nuanţelor de r&b şi hip-hop cu reminiscenţele jazului şi soul-ului. „Ojă de unghii, pantofi şi putere!“ – la atât se rezumă, în concepţia artistei, miezul creaţiei sale muzicale. Vocea impecabilă („What can really make a man?/ No gold or money, clips and honey/ Dips don't make a brother know/ No, don't make a brother golden/ What can really make a man,/ Is he really real?/ Let me let you know the deal/ What, what, what!“) tobele sau pianul nu pot fi concepute la un nivel mai ridicat celui de pe I Am. Un album optimist, perfect pentru cei ce se iubesc pe sine, pe semeni, dar şi viaţa şi/sau muzica. Aranjamentul muzical plăcut aduce un plus de calitate invocând un trecut îndepărtat al muzicii. „Golden“ evidenţiază latura sensibilă a viziunii lui C.M. despre căsătorie şi păstrarea jurâmântului de iubire veşnică. Respingerea oricărui bărbat care încearcă să impresioneze prin mărimea portofelului confirmă mândria de-a fi o femeie puternică ce nu plânge în pernă după o despărţire („Be OK“ cu will.i.am, singurul raper invitat). Deşi compoziţia muzicală îi aparţine lui Chrisette, nici talentul ei la pian nu e obturat, pe „Love Is You“ sau „Mr. Radio“, simţindu-se atingerea delicată a clapelor. Proaspăta, energica şi pozitiva „Let's Rock“ devine bucata preferată, cu o vioară ce însufleţeşte din plin atmosfera. Lirica („All my lovely people to my left right now/ Get ready for me/ All my happy people to my right right now/ Move to the feet/ All my east coast people in the place to be/ Get ready to go/ All my west coast people in the place/ Just rock-rock, with me rock-rock, that's right“) e dozată, pe ici-colo, de inflexiunile vocale „şirete“; poate o percuţie ceva mai energica ar fi adus un plus. Dacă nu dispuneţi de un şemineu, o blană de urs şi un pahar de şampanie, atunci albumul de faţă completează perfect atmosfera romantică. Încotro se va îndrepta tânăra pe viitor râmâne un dubiu, însă oricare dintre genurile abordate i s-ar potrivi de minune; artista trece puntea cântăreţelor de pe refrenele hit-urilor hip-hop înspre o carieră de succes.

Suavă şi provocatoare pe alocuri, câteodată cuminte şi înţeleaptă, dar mereu reală, Chrisette Michele se află abia la început, iar cei de la Def Jam par a se redresa cu o asemenea achiziţie.

Alegerea recenzentului:
Work It Out
Good Girl
Let's Rock