Spovedania este Taina prin care Dumnezeu iartă, prin preotul duhovnic, păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le mărturisesc în cadrul ei. În cazul de faţă, numele „păcătosului“ se scrie A-Plus - un artist care ne va dezvălui albumul unei „spovedanii antitetice“, în care ultimele sale acte de bunătate sunt martorele unei posibile schimbări a direcţiei din viaţa sa (şi nu numai).
În 1993 aveam 7 ani şi începeam să-mi pavez drumul vieţii prin şirul instituţiilor educaţionale. Tot atunci, dar la celălalt capăt al lumii, trupa Souls Of Mischief era în aşteptarea infinitului prin lansarea primului material intitulat sugestiv '93 Till Infinity. A-Plus, Opio, Phesto şi Tajai s-au cunoscut înca de mici şi, crescând împreună pe coasta vestica a S.U.A., au ales drumul unei cariere muzicale în Hiphop. După două albume clasice scoase la Jive Records ('93 Till Infinity şi No Man's Land), se decid să rupă legătura cu cei care au constituit audienţa primară şi astfel, iau parte la proiectul The Hieroglyphics - o grupare formată din 8 componenţi de sine stătători: Del Tha Funkee Homosapien, Casual, Jaybiz, Pep Love (iniţial tot membru SOM), plus membrii Souls Of Mischief. Hieroglyphics Imperium le oferă celor din urmă şansa de a scoate alte două albume, mai exact Focus (1999, lansat doar în varianta electronică pe saitul labelului) şi Trilogy: Conflict, Climax, Resolution (2000). Cum orice grup ce se respectă are un lider (The Roots îl au pe Black Thought, 3SE pe al său Laurenţiu Duţă! sau The Beatles pe Paul McCartney) şi cei de la SOM îl au la rândul lor pe A-Plus. Primul dialog care va duce la naşterea materialului are loc între el şi tatăl său (un imigrant de origine jamaicană), care-l îndeamnă spre a pune piciorul în prag şi a da crezare unei ultime reuşite. Astfel ia naştere conceptul pentru My Last Good Deed (rom. „Ultima mea faptă bună“), primul său solo.
Adopt deci postura unui preot care ascultă conştiincios dezvăluirea intimă a unui om cu sufletul încărcat. Multitudinea liniilor triste de pian care vor acoperi partea instrumentală a albumului inspiră o încărcare sufletească dornică de eliberare. Lirica onestă a omului Adam Carter stabileşte o stransă legatură între artist şi ascultător, pe fundalul social al cuştii hienelor care alcătuiesc industria muzicală de azi. Producţia poartă semnatura unui număr impresinant de artişti veniţi numai din breasla Hieroglyphics - Compround7, Jake One, Q Tones şi J-Zone. Pleemix Vol. 1 şi munca la albumele scoase sub Imperiul Hieroglific i-au adus lui A-Plus o oarecare notorietate pe latura producţiei muzicale, însă lipsa în profunzime a unor instrumentale de pe LP-ul de faţă este totuşi inexplicabilă. Dovada mândriei faţă de rădăcinile sale jamaicane e mai mult decât evidentă pe material (The One, Hit That Marley), MC-ul pregătind o prezentare a evoluţiei celor 25 ani de cariera hip-hop de-a lungul materialului cu durata puţin peste 60 minute. A Beautifull Thing desluşeşte relaţia cu partea feminină, o relaţie ce se află într-un balans continuu, recunoscând că nu o dată a considerat femeia o simpla „gâscă bună de gură“, cu toate că ea ocupă mereu locul reginei din viaţa lui. Moşternirea primită ca membru fondator al SOM îl urmareşte constant, multe piese purtând accentul rapului pe care trioul îl făcea în anii '90, dar cu mai puţine trăsături ale clasicului (Nothing Fake/The Ultimate, Right Quick). Confesiunea raperului din Oakland (California, S.U.A.), pare ceva mai diferită de imaginea percepută de marea majoritate a audienţei care preferă de-obicei muzica west-coaster-ilor „bling-uiţi“. Fără-ndoială, cea mai şocantăº piesă rămâne Patna Please, pe care o pot considera a fi una de refulare şi care ar veni mai degrabă din partea lui Lil' Jon decât a unui component Hieroglyphics. În fond, de ce să mintă audienţa sau pe sine însuşi cum că ar fi ceva ce de fapt nu e? Unde trasăm limita underground/comercial (dacă ar fi să luăm în considerare colaborările cu Redman, Wu-Tang Clan, De La Soul sau Nas)? - aceasta ar putea fi ideea de bază a lui My Last Good Deed.
Respectul pentru frumos şi aprecierea veşnică pentru cei apropiaţi îmi transmit o vitalitate care nu mă obligă să-l aprob sau să-l dezaprob, ci doar să-l înţeleg. Sinceritatea debordantă a melodiilor ce nu se feresc în a exprima unele dorinţe mai puţin ortodoxe (cum ar fi inhalarea unor substanţe medicinalo-halucinogene, dorinţa de a fi înstărit sau ura faţă de poliţiştii corupţi/incorecţi) defineşte albumul ca fiind al destăinuirii finale a unui om care şi-a consumat muniţia faptelor bune. Plăcerea de a se droga, de a tachina poliţia sau justiţia, de a face dragoste cu o femeie ori foşnetul număratului de bani sunt subiectele pe care le aud, dar nu le pot concepe ca venind tocmai din partea unui element al grupării „omului cu trei ochi“ (care, la urma urmei, e tot om...). Profunzimea poetică atinge cota maximă pe My Dub Song, în care Adam mărturiseşte liber, fără nicio constrângere că, înlocuirea sentimentelor faţă de o persoană iubită cu o foiţă de marijuana, ajută la dispersarea „iluziilor creatoare de deziluzii“. Colaborările destul de numeroase (Del Tha Funkee Homosapien, Pep Love, Casual, Ty Nitty, Jennifer Johns, JC, Sunspot Jonz, Femi...) stau ca depoziţie a legăturii apropiate cu familia Hiero. Nici „head banger“-ul Kiss the Sky nu părăseşte subiectul stupefiantelor, cu toate că vocea feminină plus tobele crude alăturate unui pian lin marchează cel mai reuşit efort (eliminând aici „clap“-ul sâcâitor). MLGD nu aduce absolut nimic nou în materie de compoziţie, tehnică ori subiecte, dar nici nu încalcă vreo regulă. Rămâne în urmă un simplu album al unui artist în stare de a fi extrem de sincer cu sine şi cu fanii săi, chiar dacă multe dintre dorinţele sale ascund păcate pătimaşe. Am ales să nu ofer citate, la fel cum se procedează la o „adevarată spovedanie“, urmând ca A-Plus să vă vorbescă fiecăruia în parte şi să trageţi propriile concluzii.
Cum însă nu deţin puterea spirituală de a-l „mântui“ de faptele bune care reprezintă o povară inutilă pe sufletul său, mă voi mulţumi cu alegerea celei mai reprezentative creaţii.
Alegerea recenzentului:
Kiss the Sky
